Blog cu si despre nesimtiti
Ma potrivesc perfect in peisajul tarii, intre oamenii de aici; cei care inca am mai ramas. Suntem nesimtiti si ne mandrim cu asta! Si nici nu ne-am fortat prea mult...
Despre mine

- bereDanutz
- Discutia o voi purta cu tine, ca si cand te cunosc de mult timp si imi permit; voi vorbi doar eu, faptul ca poti sa comentezi nu inseamna nimic pentru mine. Blogul este cu si despre nesimtiti; nu te abate de la subiect prin faptul ca presupui ca ma cunosti, oricum ma stresezi zilnic. Nu vreau sa te simti direct vizat de blog, in tine se reunesc toti nesimtitii cu care ma intalnesc, ai un caracter infect si te comporti ca un cacat ce esti. Nu o lua personal, mai bine ti-ar intra in devla sfatul meu sau ai incerca sa iti schimbi comportamentul cand incerc sa iti crap soriciul din obraz. Daca ai cumva impresia ca tu nu ajuti la formarea personajului cu care port discutia pe blog, atunci citeste cu atentie, poate ca intr-o zi o sa te recunosti. Daca nu te-ai recunoscut te invit sa porti discutie cu blogul meu, poate o sa reusesti sa-i schimbi caracterul.
Va recomand:
vineri, 9 septembrie 2011
miercuri, 2 martie 2011
marți, 1 februarie 2011
luni, 20 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
N-am mai scris
Si bine am facut...Oricum nu s-a intamplat nimic notabil in ultimul an. Toate lucrurile merg monoton in directia pe care o stim deja, crimele de la ora 5 nu ne mai trezesc interesul, nici cutrmurul nu mai vine si baba Vanga a murit de ceva timp lasandu-ne cu ochii in soare asteptand sfarsitul promis! Nu mai beau, nu mai vorbesc, nu mai injur, nu mai fut, burta imi creste chiar daca au scazut salariile cu 25%... M-am afundat in muzica buna (sau proasta de iutub) si nici nu ma intereseaza de voi! Si pentru ca lucrurile merg atat de bine pentru mine, (si din cate vad eu ca nu va vad presupun ca si voua va merge destul de bine!) m-am gandit (unde nici cu gandul nu gandesti) sa-mi fac credit. Considerentele sunt foarte simple, tara merge in jos iar eu oricat m-as feri, ma duc odata cu ea. Si cum as putea sa las bunatate de compatrioti sa isi vanda urmatorii 30 de ani din viata iar eu sa raman cu ei (adica cu anii). Cu cine mai beau bere? Cum pot fi ironic daca nu mai am pe cine sa iau de prost? Cum sa fiu ursuz daca nu mai am pe cineva in jur sa ma streseze? Am un pont bun acum si nu vreau sa-l scap: scad preturile la apartamente prin vara si vreau sa mi-l cumpar pe al meu pana la nefericitul eveniment. Un apartament spatios si luminos, (asa cum mi-am dorit toata viata) sa fie numai si numai al meu!!! Iti dai seama cata bucurie am in suflet, inima imi bate cu putere, parc-ar vrea sa-mi sara din piept!(fraza arhi-folosita si plictisitoare una peste alta, nici nu stiu de ce dracu am folosit-o dar iti dai seama prin ce stari trec? iarna-vara iarna-vara rosu-verde-roz-albastru.) M-au trecut toate transpiratiile si colegii sar cu paharul de apa cand observa ca mai-mai sa cad de pe scaun! Tastatura arunca sageti luminoase in contact cu transpiratia din palma. Sun cu sufletul cat un purice- alb ca varul si palid ca lumanarea- la primul numar de telefon pe care il vad pe site-ul bancii de locuinte si...DEZASTRU!!! Cata deznadejde, vise ruinate, copilarie ratata, urletul mamei cu pruncul la san, cantecul marinarului beat etc. Raspunsul domnisoarei din receptor a cazut ca o ghilotina! "Ne pare rau domnule bereDanutz, avand in vedere salariul dumneavoastra nu va incadrati pentru obtinerea unui credit pentru prima casa. Din fericire va pot oferi un card de cumparaturi cu 12% dobanda pe secunda." Ai reusit sa procesezi raspunsul? Eu am ramas paf! Sunt consternat! Ea imi spune ca nu ma incadrez pentru credit dar eu aud doar "Nu te incadrezi in societate!". Eu vreau sa traiesc iar ea imi rapeste acest drept! Multumesc Doamna! Multumesc societate! Va multumesc! Sunteti foarte draguti. Ma asteapta o viata de singuratate, nu voi avea cu cine sa beau bere, nu voi avea cu cine sa fiu ironic, pur si simplu nu ma incadrez! Voi ramane vesnic acest paria al societatii, ma vor striga copii pe strada "Danut cel far-de-casa", ma vor transforma in om de zapada cand voi esua in cine stie ce sant beat cui, trecatorii vor arunca mucuri de tigara pe mine si ma vor repezi cand sa deschid gura pentru cine stie ce intrebare prosteasca. Si toate astea pentru ca nu ma incadrez...
P.S. Bineinteles ca intr-o societate idilica precum cea in care traim situatia mai sus prezentata este o fabulatie, traim intr-o tara in care niciodata nu vei fi refuzat in cazul in care doresti un credit, fie el de 10 mii fie el de 100. Articolul de fapt este menit sa atraga atentia asupra salariului meu. Sarbatori fericite, si sa va aduca mosul cat mai multi bani!!! Credit bineinteles...
vineri, 26 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)