La betie sau?

" Se zice ca un rege mare, dar natang, se plangea ca din cauza pamantului pietros il dureau picioarele, asa ca a poruncit ca intregul regat sa fie asternut cu piele de vaca pentru a-i proteja picioarele. Toti au ascultat, numai bufonul a indraznit sa rada de idee. Regele s-a suparat tare, si i-a spus bufonului: - Da-mi tu o solutie mai buna, altfel vei fi omorat! Nebunul a propus, razand in continuare: - Maria ta, taie petice mici de piele de vaca si acopera-ti picioarele! " Ulterior au aparut opincile. O problema actuala, provocatoare de depresie suna in felul urmator: " Cum sa ma gandesc la mine, cand exista atatea probleme cu care se confrunta omenirea? Foamete, saracie, conditii de trai mizere, foarte putine oportunitati pentru tineri, clima, balena albastra, lenesul, ansoa...etc" De fapt, inainte de a-ti neglija propriile probleme, trebuie sa ai o perspectiva corecta pentru a intelege problemele lumii. Esti confuz, ai lucrurile intr-o mare harababura, cum poti avea o perspectiva pentru a intelege probleme mult mai mari? Nu te-ai inteles nici macar pe tine insuti, incepe de acolo pentru ca din oricare alta parte vei incepe va fi un start gresit. Oamenii confuzi, incep sa-i ajute pe altii, incep sa propuna solutii; in realitate creeaza probleme mult mai mari. In felul asta isi evita propriile probleme, se ocupa de altcineva, ii distrage de la propria persoana. Ce esti tu? O parte a acestei lumi urate? De ce incerci sa-l schimbi pe vecin? Poate nu-i place, poate nu vrea, poate nu-l intereseaza. Daca ai ajuns sa iti dai seama ca lumea are nevoie de o mare schimbare, atunci lumea cea mai apropiata esti tu! Incepe de acolo.

Principalul meu dusman sunt eu.

Si asa a fost tot timpul. In sinea mea am fost mereu rau. In acelasi fel in sinea mea am fost mereu bun. Lucrurile par clare acum si sentimentul de bine m-a cuprins complet. Ma simt bine in general, si ma simt bine datorita descoperirii mele, altfel nu as fi scris la ora asta. Sa incep ca orice om normal cu inceputul, ca sa fie totul clar. Suntem doua persoane care am scris blogul asta inca de la crearea lui. Suntem doua persoane, ambele inghesuite in acelasi corp, ravnind la cat mai mult timp de realitate. Cele doua persoane sunt eu si cu eul meu. Nu te caca pe tine si lasa omul sa explice pana la final. Eul meu este tot ce am mai rau in mine (trebuie sa asculti pana la final pentru ca si eul tau unelteste impotriva ta), si mi-am dat seama de asta intr-un moment de bucurie. Momentul de bucurie il ai si tu, este atunci cand esti singur, cand te simti bine fara un motiv anume, cand mustacesti si inima iti danseaza. Exact in momentul acela, eul nu exista, in momentul in care ma simt bine eul nu exista, sunt doar eu si ma simt bine. Apoi, am observat intradevar existenta lui. Cand sunt suparat, eul imi da sfaturi, ma cearta, ma consult cu el, imi repeta la nesfarsit "fa asa, nu fii prost". Eul rade de mine, eul ma face sa ma simt mic, daca ii urmez sfatul si iese bine imi scoate ochii, daca nu iese bine trag ponoase de pe urma lui. Dispare daca sfatul lui nu a fost bun, eu trebuie sa repar toate stricaciunile. Eul este invidios, imi sopteste ca un bun prieten s-a aranjat iar eu pierd timpul, si imi transmite si mie invidia lui. Eul ma face nefericit. Asupra acestui lucru vreau sa ma opresc si vreau sa-l repet pentru ca este foarte important: CAND SUNT EU SUNT FERICIT, IAR CAND SUNT EU SI EUL MEU SUNT NEFERICIT. Eu sunt singur. Eul meu are prieteni... Eul meu are prieteni eurile voastre. Si eul meu, impreuna cu eurile voastre imi dau tot timpul sfaturi. Iar voi stati acolo...in ochi si nu faceti nimic. Am zis ca stati in ochi pentru ca eu aici sunt, in spatele ochilor, stau aici si privesc fara sa spun ceva. Opreste-te un pic din citit si uite-te la tine. Vezi ca esti acolo? Sau nu?. Eul meu este in spatele meu; se uita la mine si doar pe mine ma vede. Vede realitatea doar prin mine si apoi ma sfatuieste. El este mai slab decat mine si totusi mai puternic. Asta pentru ca are mai multi prieteni decat mine. Asta pentru ca eul meu vorbeste cu eul vostru mai des decat vorbesc eu cu voi. Dar am o arma impotriva lui. Cand ma simt bine sunt doar eu. Si pe eu il roade asta. Sunt o persoana buna in sinea mea. Si voi ati vazut asta. In acelasi timp sunt o persoana rea in sinea mea. E greu sa fiu explicit; scriem 2 pe blogul asta.

Oameni si probleme

Observ din ce in ce mai des cum incerci sa devii o persoana importanta. Tu - persoana obscura pe care doar eu o cunosc - vrei sa ajungi cineva. Discuti subiectele din presa ca si cum esti direct implicat in problema. Fotbalul nu te lasa sa inchizi un ochi noaptea. Incalzirea globala ti-a accentuat pungile de sub ochi, fata ta mereu zambitoare este acum un dezastru. Politica iti hraneste inceputul de ciroza. Politica te afecteaza cel mai mult. Am observat, n-ai o solutie, si iti schimbi mereu parerea conform turmei cu care discuti subiectul, dar e al dracu de interesant cine iese presedinte. Te stiu, te duci in turul doi, ca sa contezi-zici...de prost ce esti completez eu. Nici cand te intreb ce te fute pe tine grija nu te trezesti, imi etalezi nevrozele ca un pui de crevedia (inca viu) neajutorat. Am imbatranit de tot... Odata cu tine cad si eu, discut cu tine ca si cand sunt implicat in problema, nu inchid un ochi noaptea, mi s-au accentuat pungile de sub ochi, fata mea, alta data zambitoare este un dezastru, imi hranesc inceputul de ciroza etalandu-mi nevrozele ca un pui de crevedia neajutorat.