Shaolin

Va salut prieteni, In speranta ca voi gasi cuvintele potrivite, voi incerca sa prezint realitatea mea. Uneori ma trezesc din somnul dulce,oferit de rutina zilnica, si imi tot repet: “ce caut eu aici? ce mare lucru realizez ca ma duc la munca?... ca vin lunar acasa cu un salariu care-mi ofera doar iluzii materiale”... problema e ca de ceva timp am inceput sa am acest sentiment si in iesirile organizate de aceasta federatie: “care este scopul acestei ecologizari? Care este scopul acestor concursuri in care competitia, faima si premiile sunt puse pe primul plan?”... oare prin activitatea mea amplific sau nu raul care innegreste acesta umanitate - din ce in ce mai meschina?… prin faptul ca inchid ochii si spun, a mia oara, trebuie sa fiu baiat destept si sa ma descurc in societate... prin faptul ca iar inchid ochii si spun trebuie de scap de problemele/frustrar ile mele indiferent de ceea ce calc in picioare... trebuie sa-mi creez propria realitate indiferent ca este adevar sau nu... trebuie sa-mi urmez interesul... Imi dau sema ca un frate al cuvantului iubire - cuvantul prieteni - s-a modificat intr-o “haita de lupi care alearga dupa aceeasi hrana”... toti vrem sa aparem in ipostaza de eroi (lideri, oameni care se sacrifica pentru scopuri nobile in zilele noastra) dar nu ne mai sacrificam – cu adevarat – nici un pic... (SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine) Pentru noi sitemul de valori s-a modificat dramatic... acum important e cu cine ti-o targi si cui i-o tragi (si la propriu si la figurat)... doar suntem la munte ce conteaza ca ma dau la prietena prietenului meu de haita(sau oricare alta combinatie). .. important e sa arat cat de intepat sunt eu si cat de puternic... cat de barbat (viril) sunt... sa arat cine sunt... sa ma cunoasca toata lumea... Intradevar toti trebuie sa trecem prin aceste “idealuri” pana cand intr-o buna zi primim o palma la care ar trebui sa ne trezim... nu sa credem ca tot noi suntem Universul si sa ne continuam visul... Prietenul ar trebui sa fie cel care-l ajuta pe cel de langa el sa nu mai primeasca palme si sa-l invete din greselile luni (experiente persoanle) idiferent ca sunt lucruri pe care nimeni nu le-ar accepta... pacate pe care nimeni nu le-ar ierta... daca le voi impartasi pentru ca altii sa nu greseasca... vor fi iertate... si totodata le voi intelege si eu in profunzime.. . Problema e ca majoritatea dintre noi inca ne cautam calea si de cele mai multe ori ne uitam la exemplele negative... alegandu-ne calea gresita si idealurile cele mai nepotrivite. Ma doare cand vad ca dintr-o tabara se pleaca cu parere de rau si cu dorinta de a nu te mai intoarce niciodata in acea comunitate.. . ma doare cand vad atatia oameni puternici care cedeaza dupa o plecare la munte... si imi aduc aminte cum plangeam dupa fiecare aplicatie dorind sa nu ma mai intorc niciodata in socitate, dorind sa raman cu colegii mei de munte... Daca “liderii” nostrii au scopuri care nu sunt in rezonanta cu filozofia noastra de viata e de datoria noastra sa-i “tragem de maneca” – la nesfarsit – daca ne sunt prieteni... daca nu ii consideram prieteni adevarati este de datoria noastra sa nu-i urmam - niciodata. Pritene iti doresc sa te mai opresti din aceasta fuga agitata si sa privesti cu alti ochi viata ta... sa uiti de tine, de dorintele si nevoile tale... si sper sa ne trezim impreuna... PS: (Victor) Doamne te rog sa-mi dai ceea ce am nevoie, nu ceea ce merit... un suflet... N.A. - Text preluat integral din gandurile unui prieten. Fiecare are dreptul sa-l interpreteze cum crede de cuviinta. Eu personal l-am promovat din dorinta de mai bine.